„Eternals” a luat naștere într-o seară la Control, după două concerte. Ce s-a trezit în tine în acea seară?

Dorința de a crea. După aproape 5 luni în care nu schițasem nicio lucrare nouă, am ajuns acasă și am început din nou să desenez. Cu muzică în căști și trăind intens fiecare emoție, lumea din „Eternals” a început să prindă contur.

Muzica a fost întotdeauna punctul meu de plecare. Așa se nasc toate colecțiile mele. Din sunete, din stări, din vise. Poate de aceea mi-a spus de multe ori că hainele mele sunt foarte nișate. Și poate că este adevărat. Dar cred că, de fapt, acesta este cel mai mare vis al meu: să-mi creez propria lume. O lume în care să pot exista liberă, să pot viza, să pot simți și să pot supraviețui într-o realitate care, de multe ori, nu seamănă deloc cu ceea ce port în suflet.

De aceea am vrut să prezint colecția într-o formă alternativă, departe de tiparul unui catwalk clasic. Am construit o a doua scenă, o instalație în centrul căreia au stat sursa, forma și eternitatea. Instrumentele muzicale au reprezentat sursa inspirației. Hainele au reprezentat forma, felul în care o emoție capătă corp și devine realitate. Iar statuia a simbolizat eternitatea, ceea ce rămâne dincolo de timp. Toate aceste elemente au fost unite prin lanțuri. Lanțuri ale conexiunii. Pentru mine, ele simbolizează iubirea, inspirația și legăturile invizibile care ne apropie și nu transformă. Nimic nu există separat. Totul este conectat. Noi suntem conectați.

#RockAndRoyal Un cuvânt înseamnă zgomot, celălalt înseamnă tăcere. Care dintre ele dă ordinele?

Aș spune că un cuvânt este „muzică”, iar celălalt este „suflet”. Rockul înseamnă energie, emoție, libertate... este vocea care exprimă, iar Royal este spațiul în care simți. Pentru mine, Royal înseamnă privilegiul de a avea timp, de a contempla, de a trăi așa cum visezi. Cele două se completează în mod natural și, împreună, definesc lumea pe care o creez.

„Vrăjitoarele”, „Eternii”, „Rebelul cu o cauză”. Femeile tale ard, se roagă sau se revoltă?

Femeile mele fac ceea ce simt, ceea ce cred și ceea ce își doresc, fără a accepta să fie reduse la tăcere sau închise în limitele impuse de alții.

Fiecare colecție începe cu o emoție care se transformă într-o idee pe care o documentez, o aprofundez și, de cele mai multe ori, o caut în trecut. Mă interesează acele momente din istoria femeilor în care libertatea, vocea sau identitatea lor au fost îngrădite. Nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a aduce acele povești în prezent și a le privi dintr-o perspectivă nouă.

De aceea colecțiile mele poartă nume precum cele pe care le-ai menționat. Nu sunt doar titluri, ci capitole ale aceleiași povești. Fiecare dintre ele încearcă să redea o voce, să pună sub semnul întrebării adevăruri pe care le-am moștenit fără a le analiza mai în profunzime și să facă dreptate, cel puțin simbolic, femeilor care au fost judecate, uitate sau neînțelese mult prea mult timp. Prin fiecare colecție vreau să adaug încă o pagină la această poveste. Nu schimb trecutul, dar pot schimba modul în care alegem să îl privim. Și poate că, în acest fel, putem oferi mai multă libertate femeilor de astăzi.

Un tricou cu inscripția „Feminism Rocks” – slogan sau armă?

Aș spune că este, în primul rând, un memento. Un îndemn de a nu uita istoria femeilor care au luptat pentru drepturile de care ne bucurăm astăzi. Drepturi pe care, uneori, le considerăm de la sine înțelese, deși au fost câștigate cu mult curaj, sacrificiu și perseverență.

Poate fi, de asemenea, un slogan, deoarece exprimă o convingere. Iar pentru unii poate deveni chiar o armă, în sensul că ideile au puterea de a schimba mentalitățile. Dar pentru mine rămâne, mai presus de toate, o invitație la reflecție.

Cred că termenul “feminism” este adesea înțeles greșit sau privit cu reticență. Tocmai de aceea consider că este important să vorbim despre el, să înțelegem de unde provine și de ce este încă relevant. Istoria ne arată că niciun drept nu este garantat pentru totdeauna. De aceea este important să nu le uităm pe femeile care ne-au deschis calea înaintea noastră și să continuăm să le onorăm curajul.

Da, Feminismul e grozav!. Nu pentru că ar fi un slogan la modă, ci pentru că ne amintește cât de prețioasă este libertatea de care ne bucurăm astăzi... și poate fi o declarație de conștientizare: da, e grozav să fii feministă!

Ți-ai cusut prima rochie în bucătărie. Ce ai pierdut când ai părăsit bucătăria?

Îmi amintesc cu multă emoție de anii de studenție și de primele haine pe care le-am confecționat împreună cu prietena mea din copilărie, Maria. Au fost ani plini de inocență, de entuziasm și de convingerea că totul este posibil. Acea parte din mine există și astăzi. Diferența este că, între timp, visul a prins contur. Bucătăria s-a transformat într-un atelier, iar entuziasmul s-a transformat în experiență și într-un mediu profesional. Poate că am lăsat în urmă nesiguranța de la început, dar nu și curajul de a visa. Dimpotrivă, am câștigat libertatea de a-mi construi o lume care îmi aparține. O lume în care fiecare colecție spune o poveste. Privind înapoi, nu simt că am părăsit bucătăria. Simt doar că am luat-o cu mine pe fetița care obișnuia să coasă acolo și am învățat-o să creadă că visele chiar se pot împlini.

Glam-rock-ul anilor ’70 a murit. De ce refuzi să-l îngropi?

Nu cred că glam-rock-ul anilor ’70 a dispărut. Dimpotrivă, cred că revine mereu, pentru că a fost mai mult decât un simplu stil. A fost o formă de libertate, de spectacol și de curaj de a te exprima fără compromisuri.

Apropo de Rock și regal conceptul, acesta Regal O parte din această atracție provine și din fascinația pentru glam-rock: pentru ținutele realizate cu o atenție meticuloasă, pentru detaliile prețioase, pentru elementul teatral pe care l-au adus în lumea modei. Erau creații care nu treceau neobservate și care spuneau o poveste.

Nu cred că poți ascunde ceva care face parte din ADN-ul tău creativ. Tendințele vin și trec, dar identitatea rămâne. Cred că cel mai important lucru, pentru un designer și, de fapt, pentru orice persoană, este să știi cine ești și să ai curajul să creezi și să porți lucruri care te reprezintă, indiferent de ce spune moda momentului.

Pentru mine, glam-rock-ul nu este nostalgie. Este un limbaj pe care continui să-l vorbesc în felul meu.

O femeie își pune rochia ta. Care versiune a ei o va scoate?

O piesă vestimentară are puterea de a scoate la iveală o latură ascunsă a unei femei... acea latură pe care poate că nu a avut curajul să o arate până atunci. Hainele mele nu te schimbă, ci te dezvăluie. Îți oferă acea doză de încredere de care ai nevoie pentru a scoate la lumină exact cine ești cu adevărat.

Îmi place să spun că femeia care poartă creațiile Laura Lazăr nu este o muză. Este o vedetă de rock pe scena propriei vieți. O femeie care își trăiește viața cu intensitate, care își cunoaște vulnerabilitățile, dar și puterea.

Și odată ce se sting luminile, ea nu se întoarce la un rol impus de societate. Merge să danseze până dimineața, râde, iubește, trăiește și continuă să-și scrie propria poveste. Iese la iveală femeia care era deja acolo și care, sper eu, va avea curajul să fie liberă pentru ea însăși, să-și urmeze propria cale și să devină exact ceea ce își dorește să fie.

Fabricat în România, scris în engleză, vândut online în toată lumea. Ce ești tu: localnic sau apatrid?

“Made in Romania”, scris în engleză, este cartea mea de vizită: arată de unde vin, dar și încotro vreau să ajung. Hainele mele nu au nevoie de pașaport. Inima brandului meu se află în România, dar spiritul său este liber să călătorească oriunde.

Dacă ai elimina tot ce nu ține de brand – fără franjuri, fără ținte, fără elemente rock – ce ar mai rămâne?

Dar de ce am vrea să lipsim un brand de însăși esența sa? De ce am vrea să distrugem ceva la care muncesc din greu în fiecare zi? În lumea în care trăim, a-ți crea și a-ți apăra propria poveste reprezintă o provocare continuă. Franjurile, țintele și spiritul rock nu sunt simple accesorii pe care le poți da jos... ele sunt cărămizile lumii mele, ele sunt coloana vertebrală a mărcii mele.

Spune-mi un lucru pentru care nicio femeie nu ar trebui să fie nevoită să ceară permisiune ca să-l poarte.

Cred că o femeie nu ar trebui să ceară niciodată permisiunea de a fi ea însăși. Nu cred în ideea de “ar trebui” sau “nu ar trebui” atunci când vorbim despre identitate și exprimare. Dincolo de haine, o femeie ar trebui să poată purta ceea ce simte, să spună ceea ce crede și să-și apere propria identitate, fără a fi limitată de așteptările sau limitele impuse de societate. Pentru mine, adevărata libertate înseamnă să ai curajul de a fi exact cine simți că ești.