Mii de participanți la Burning Man s-au trezit prizonieri în deșertul din Nevada, după o ploaie neobișnuit de puternică vineri noaptea (1 septembrie), care a determinat autoritățile să închidă drumurile către și dinspre festival și a transformat zona într-un morman de noroi.
Cu nicio indicație clară cu privire la când vor fi redeschise drumurile, participanților li s-a recomandat să economisească mâncarea și apa. Pe site există un mic aeroport temporar, dar și acesta a fost închis din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Câteva persoane au reușit să scape cu bine de situație, aventurându-se pe drumul principal și făcând autostopul (inclusiv DJ-ul și producătorul Diplo și actorul Chris Rock, care au fost luați în mașina unui fan oarecare). În timp ce unele vehicule mai mari au reușit să treacă prin noroi, multe altele au rămas blocate, făcându-le pe celelalte să nu mai poată pleca. În mijlocul acestui haos, se raportează că o persoană a decedat, ceea ce, evident, nu este amuzant – dar, la fel ca în cazul Fyre Festival (și, într-o mai mică măsură, submersibilul Titan), reacția internetului a fost în mare parte una de ironie și satisfacție sadică.
Un zvon – pornit ca o glumă de către gazda podcast-ului True Anon, Brace Belden – s-a răspândit că la festival a izbucnit un focar de Ebola, că participanții sunt în carantină, înconjurați de agenți guvernamentali misterioși în costume de protecție și că Diplo ar fi personal prezent la sursa infecției. Cu toate că acest lucru a fost intenționat ridicol, multe persoane au părut bucuroase să creadă acest lucru sau chiar dezamăgite că nu este adevărat. Pe social media, oamenii s-au bucurat să speculeze despre festivalul care alunecă în sălbăticie în stilul “Stăpânul Inelelor” și despre participanții care recurg la cannibalism.
Când Burning Man a început în anii ’80, a fost o afacere hazlie, concentrată în jurul solstițiului de vară, formată în principal dintr-un grup de prieteni care se adunau în jurul unei focuri și ardeau o statuetă modestă de 2,5 metri înălțime, asamblată din resturi de lemn. Pe măsură ce a devenit un eveniment popular în anii ’90, aproape în întregime prin intermediul comunicării verbale, s-a ținut în continuare de mantra sa de “includere radicală”, “autoexprimare radicală” și “dezcomercializare”. Nu au fost implicate mărci comerciale, nici vânzători comerciali și, spre deosebire de majoritatea festivalurilor, nu a existat o listă organizată de artiști plătiți (ceea ce este încă valabil și astăzi).
Cu timpul, însă, Burning Man a fost tot mai mult asociat cu Silicon Valley, ceea ce are sens: mulți dintre fondatorii timpurii ai tehnologiei, inclusiv Bill Gates și Steve Jobs, au ieșit din spiritul nonconformist al contraculturii din California din anii ’60 înainte de a fi seduși de partea întunecată a neoliberalismului. Legătura dintre Big Tech și New Ageism există de la începuturile internetului, așa că nu este o surpriză că există o suprapunere între aceste două tabere. Cu cât această asociație a devenit mai puternică, cu atât Burning Man a început să-și piardă spiritul anarhic și ethosul egalitar, până când a început să semene cu o retragere corporativă. Miliardarii și celebritățile, inclusiv Elon Musk și Mark Zuckerberg, au adus cu ei noi divizii sociale pe site, cu rulotele lor de lux care au creat de facto comunități închise. Conform Jacobin, un miliardar a organizat o petrecere cu invitație specială, cu o taxă de 16.500 de dolari pe cap de persoană, la festival – lucru care nu sună deloc ca “includere radicală”.
În concluzie, Burning Man a trecut printr-o transformare semnificativă de la evenimentul său modest de început la un loc dominat de excese și inegalități. Cu toate că a început ca o celebrare a contraculturii și a valorilor sale radicale, festivalul a fost gradual asimilat de forțele comercializării și ale elitelor tehnologice. Această evoluție a schimbat profund percepția publică asupra evenimentului și a dus la reacții amestecate.
Profesorul de la Stanford, Fred Turner – care a cercetat legăturile dintre festival și Silicon Valley – a declarat într-un interviu că “Burning Man este pentru lumea tech contemporană ceea ce biserica protestantă a fost pentru producătorii industriali”. Potrivit lui Turner, atunci când angajații din industria tech construiesc tabere sofisticate și opere de artă axate pe tehnologie la festival, “ei descriu procesul ca fiind ceva asemănător cu dezvoltarea de produse: intens, cu miză mare, cu termene-limită și dificil.” Sună distractiv! Cu toate acestea, aceasta nu este doar creativitate pentru creație, ci o modalitate de a construi conexiuni profesionale care pot fi folosite la întoarcerea în Silicon Valley. Cu alte cuvinte, cerințele locului de muncă au pătruns într-un eveniment care se caracteriza inițial prin opoziție față de astfel de preocupări.
La fel ca în cazul Fyre Festival, există sentimentul pe internet că un grup de oameni bogați și enervanți își primește în sfârșit pedeapsa. Dacă elitele bogate ne distrug viețile, atunci pare corect ca soarta să le distrugă vacanța, iar dacă niște hippie nevinovați sunt prinși în focul încrucișat, acest lucru pare a fi un “rău necesar” acceptabil. Această reacție poate părea răutăcioasă, dar nu este greu de înțeles. După câteva zile de neplăceri relativ ușoare, elitele Silicon Valley nu vor mai fi prinse în noroi, nu se vor mai lupta pentru resursele în scădere – și asta se datorează în parte eforturilor lor, în timp ce restul dintre noi nu vom fi la fel de norocoși.
