Există artiști care trăiesc prin muzica lor. Și există Loredana. O forță a naturii care, de peste patru decenii, refuză să fie altceva decât ea însăși pe scenă, în fața camerelor, pe stradă, în viață.
Când vorbești cu Loredana Groza, primul lucru care te lovește nu este farmecul ei deși e incontestabil. Este claritatea. O claritate aproape insolentă, forjată din ani de decizii luate instinctiv și asumate complet. Nu există șovăială în vocea ei când îți spune că a refuzat compromisul la 14 ani, pe scena primei sale apariții televizate.
Nu există nostalgie amară există doar o femeie care știe exact cine este și cât a costat să rămână așa.
Loredana este, în toate sensurile cuvântului, un fenomen editorial viu. Stilul ei nu urmează ciclurile modei el le traversează, le absoarbe și le transcende. De la rochiile de scenă care au definit estetica pop românesc în anii '90, la look-urile sale actuale, mereu surprinzătoare, există un fir roșu: instinctul. Nu calculul, nu consultantul de imagine, nu algoritmul. Instinctul pur, cel care i-a șoptit că moda și muzica nu sunt două lumi, ci una singură.
Fascinant la Loredana este că relevanța ei nu se explică prin reinventare continuă acel mecanism obositor pe care îl adoptă atât de mulți artiști speriați de trecerea timpului.
Ea nu s-a reinventat. S-a adâncit. A ales să rămână fidelă unui adevăr interior care, se dovedește, este fără vârstă. Publicul a simțit asta generație după generație și a răspuns pe măsură.
În interviul exclusiv acordat Touch Magazine, Loredana vorbește despre preț și recompensă, despre misoginism și curaj, despre fusta de la Bergdorf Goodman și despre ce înseamnă să fii cel mai tare de pe strada ta. Nu este un interviu despre modă. Este un interviu despre libertate.
1. Există un moment în cariera ta când ai simțit că trebuie să alegi între ce ești tu și ce vrea industria să fii?
Cu siguranță că au existat momente de genul acesta, în care moda și trendurile își impuneau cumva ideile. Dar întotdeauna am preferat, cu orice risc, să fac ceea ce simt, indiferent de așteptările unora sau altora față de mine. Am crezut întotdeauna că instinctul meu, intuiția mea sunt cele mai importante indiferent de trenduri, indiferent de mode, indiferent de moment.
2. Moda ta a evoluat în paralel cu muzica ta sau invers? Cine conduce pe cine?
Nu cred că există modă separată de muzică. Cred că este un mod de a te exprima. Când spui muzică, spui deja și modă, pentru că muzica ține de un timp în spațiu, ține de un moment. Este un moment în care vrei să scoți un cântec pentru că vrei să spui ceva, ai un mesaj de transmis. Și atunci, bineînțeles că el vine îmbrăcat în culorile momentului pentru că moda este muzică și muzica este modă. Îmi doresc ca atunci când scot un cântec să-l pot asculta și peste 20 de ani și să mi se pară la fel de fresh ca în momentul în care l-am lansat. La fel ca o piesă vestimentară pe care nu vrei să o lași să zacă în garderobă pentru că ai purtat-o o dată, era la modă atunci, și după aceea e total desuetă. Cred că asta e și ideea: să găsești acele piese timeless care să meargă împreună, și muzical, și din punct de vedere al modei.
3. Cum arată dimineața ta înainte de un show? Ce porți când nu te vede nimeni?
Sunt o persoană extrem de practică. Nu îmi place să stau împopoțonată prin casă cu pantofi cu puf, ca o divă din Hollywood-ul anilor '30. Îmi place să port lucruri din materiale naturale cașmir, bumbac, mătase când e vară. Cele mai fine și pure. Îmi plac materialele naturale și în casă vreau să mă simt ca în scutece. :)
4. Ai purtat vreodată ceva care te-a făcut să te simți complet greșit și ai ieșit oricum pe scenă?
Da. Prima dată când am apărut la televizor. Prima mea apariție ever a fost la 14 ani, la Steaua fără nume. Și pentru că eram sub baremul de vârstă cu vreo doi ani, au vrut să mă maturizeze forțat. M-au îmbrăcat cu o rochie de „mămăică", mi-au pus ochelari cu ramă neagră ceva horror și un machiaj destul de abundent, care cumva să-mi dea acel aer de femeiușcă, nu de adolescentă. Am fost extrem de supărată, pentru că nu mă plăceam deloc în acea ipostază. Drept urmare, nu am spus nimănui la școală, în gașca mea de prieteni, vecinilor, că voi apărea la televizor pentru că nu voiam să mă vadă nimeni în halul acela. Mi-am promis atunci că va fi ultima dată când voi accepta ca cineva să îmi impună cum să mă îmbrac, cum să mă machiez și ce să vorbesc. Și cu toate astea... am câștigat. La a doua etapă, când am ajuns la București să filmez, le-am spus din start: „Joc după regulile mele. Puteți să mă trimiteți acasă, dar nu mai fac niciun compromis."
5. Industria muzicală românească și moda de ce nu vorbesc mai mult una cu cealaltă?
Cred că există o anumită distanțare. Dintotdeauna mi s-a părut că lumea modei și lumea muzicii sunt privite ca două lumi separate. Și cred că nu ar trebui să fie. La primele mele apariții, înainte de Revoluție, țin minte că am cântat într-un fashion show în București care a fost un mare eveniment, se făceau foarte puține lucruri de genul acesta. A fost o idee extrem de revoluționară pentru acel moment. Am văzut mai târziu că mulți designeri din străinătate au chemat artiști să cânte în timpul show-urilor lor și la Victoria's Secret, ulterior. Dar atunci, în '88, să vezi așa ceva era absolut unic. Era momentul în care moda s-a întâlnit cu muzica. Tocmai lansasem primul meu album, iar Radu Vișan era creatorul care a avut această idee și m-a invitat să apar pe podium, cântând pe parcursul prezentării, alături de toate modelele. Printre manechini cum se spunea pe vremea respectivă erau Cătălin Botezatu, Janine, supermodelele din acea perioadă.
6. Există un look al tău pe care lumea l-a criticat și pe care tu îl iubești în continuare?
Nu mă interesează gura lumii. Las-o să vorbească ce contează. Mă flatează când lumea se inspiră de la mine. Încearcă să mă copieze. Până la urmă cei mai înverșunați critici sunt de fapt cei mai mari fani. 😜
7. La ce vârstă ai încetat să te îmbraci pentru alții?
Am fost mereu în avangardă, am dat tonul. Am riscat, cum ar zice unii, pentru că am ales să fiu altfel nu am mers „pă trend". (zâmbește) Am fost și sunt un copil rebel. Dar, cumva, mă îmbrac și pentru alții, și pentru mine pentru că vrei să fii admirat, vrei să fii iubit. Este dorința noastră interioară de nestăvilit. Cel puțin a mea. Am vrut să fiu observată, remarcată poate de un băiat pe care îl plăceam, sau de niște fete care se credeau superioare, iar eu eram fetița cu două codițe, undeva în mulțime. Întotdeauna vrei să arăți că ești mai mult decât cred unii din jurul tău. Și mă bucur că am reușit cumva să fiu „cea mai tare de pe strada mea", ca să zic așa. Pentru că până la urmă asta e dorința fiecăruia să le arăți celor de pe strada ta. Nu contează că sunt un milion de necunoscuți care te iubesc. Important e ca cei de pe strada ta să o știe primii.
8. Ce piesă din garderoba ta are cea mai bună poveste?
Oh, nu știu, sunt atâtea povești cu garderoba mea. Am scris și în una dintre cărțile mele, în Sexting. Este o poveste de pe când eram în New York, cu mulți ani în urmă. Văzusem o fustă pe cineva pe stradă și am zis: „Wow, de unde e fusta asta? Trebuie să o am!" Nu era internetul de astăzi nu puteai găsi lucrurile atât de ușor. Și țin minte că, până la urmă, am găsit fusta aceea la Bergdorf Goodman. Nu era mărimea mea, mi-am luat-o mai mare, numai că voiam să fie fusta mea. :)
9. Dacă ai putea schimba un singur lucru despre cum e percepută o femeie în showbiz-ul românesc, ce ar fi?
E foarte interesant cum a evoluat această percepție. În anii '80, când am început să cânt, a fi cântăreață era o profesie la care lumea ridica puțin din sprâncene. Părinții mei, cunoscuții: „Cântăreață? Ce meserie e asta? Astea sunt femei ușoare, ca și actrițele." Părea ceva extrem de frivol. Cu timpul, percepția s-a schimbat. Fiind fată, și foarte tânără când am plecat în lume, ai mei îmi spuneau mereu: „Ai grijă să nu te păcălească careva." Mă simțeam ca Pinocchio care pleacă în lume și e păcălit de tot felul de personaje pe drum. Într-un fel, la o scară diferită, poate fi și așa. E o lume plină de ispite, plină de atracții, o lume strălucitoare și de multe ori femeile sunt privite ca niște victime sigure, mai ales dacă sunt tinere și fără experiență. A trebuit să fiu și diplomatică, a trebuit să fiu și puțin bărbat, să fiu apropiată dar și să păstrez distanța. Și mai ales există în societatea românească această tendință de misoginism pe care am simțit-o și în perioadele când am fost mentor la show-uri de talente. Când se vota, preferau să voteze cu băieții decât cu fetele. E mai ușor să fii bărbat în lumea asta. Ești mai puțin scrutinizat și criticat. Ca femeie, trebuie să fii perfectă, no matter what. Chiar dacă ai născut acum o lună, chiar dacă ai o situație dificilă în familie nu contează, nu ai nicio scuză. Trebuie să fii slabă, fără celulită, mereu tânără, mereu fericită, mereu în formă. Trebuie să fii perfectă. Ceea ce, uneori, poate fi extrem de dificil. Suntem oameni și noi nu suntem doar femei, suntem oameni, în primul rând.
10. Ce înseamnă pentru tine să fii relevantă în 2026? E important?
Cred că e important să fii relevant în orice an. E la fel de greu și în 2000, și în 1988, și în 2026. Am avut această șansă extraordinară ca publicul să mă iubească, să mă țină în brațe și generații după generații să vină la concertele mele, să îmi cumpere discurile, să fie alături de mine în toate momentele. Am simțit această dragoste necondiționată. Am crescut împreună, am evoluat împreună. Am încercat să nu îi dezamăgesc niciodată. Am dat întotdeauna totul, m-am dăruit. Au simțit că o fac din tot sufletul și că nu o fac pentru bani, nu pentru glorie, ci pur și simplu pentru că îmi place la nebunie să cânt. Nu fac discriminare de niciun fel. Cânt pentru săraci, pentru bogați, pentru oameni simpli, pentru președinți, cânt la nunți, cânt pe stadioane, cânt oriunde sunt dorită și iubită! Sunt profund recunoscătoare fanilor mei de pretutindeni! Datorită lor sunt aici! Și cred că faptul că sunt și în 2026 aici, în centrul scenei, în lumina reflectoarelor pentru mine este cel mai frumos lucru, pentru că îmi trăiesc visul în continuare. Și ce poate fi mai grozav de atât?
Loredana Groza nu are nevoie de un final. Ea are un nou început.
Pe 28 aprilie lansează În ochii tăi un nou cântec și videoclip care promite să fie, ca tot ceea ce face, de neuitat. Iar pe 7 noiembrie, Sala Palatului devine scena unui eveniment unic: Libertate. Un concert pe care nu-l vei putea retrăi niciodată. Un spectacol care există o singură dată. Pentru că Loredana nu se repetă. Ea creează.
Un editorial este întotdeauna un efort de echipă. Mulțumim tuturor
Editor-In-Chef @irinasopcu
Photographer @vladandrei_
Styling: @madaliciousss
Asistent styling: @aandrasin
Makeup: @ema_uta
Hair: @bassam_dabbas
