Dragoș Constantine face haine care rănesc înainte să vindece. La prima sa prezentare pe catwalk-ul Romanian Fashion Week de la Iași, a plâns pe scenă. Nu pentru că s-a terminat. Ci pentru că, în sfârșit, era în afara lui.

Brandul său, CONSTANTINE, se construiește la intersecția dintre durere personală și meșteșug precis: piese structurate care ascund ceea ce nu poate fi spus cu voce tare, croieli care poartă urme ale unor experiențe pe care clientul și designerul le împart în momentul în care haina trece de pe masa de lucru pe corp.

L-am întâlnit la atelier. Răspunsurile lui nu se grăbesc.

I. CORPUL

- Hainele tale arată ca niște armuri. Sau ca niște răni. Care e diferența?

De fapt, sunt armuri care ascund niște răni. „Pour les connaisseurs", se poate observa în detalii ce țin de texturi, materialitate și design că există o durere, o apăsare, un deranj emoțional transpus prin fiecare piesă vestimentară.

– Colecția The Narcissist e împărțită în trei capitole. Când ai realizat că ai ajuns la capitolul trei?

La capitolul 3 am ajuns abia după ce am prezentat colecția. Prezentarea per se a reprezentat closure-ul de care nu am avut parte niciodată, de aceea am ales ca cel de-al treilea capitol să fie reprezentat printr-o metaforă: „luminița de la capătul tunelului", traducându-se în speranța către vindecare emoțională, care a venit mai târziu.

– Există vreo piesă din colecție pe care nu ai putea să o porți tu însăți? De ce?

Da. Este vorba despre trenchul din piele roșie din lookul 6, care reprezintă rana deschisă a sufletului și corpului în urma unui abuz narcisic. În momentul în care te rupi de abuzator, rămâi singur și simți suferința fizic, ca pe o rană deschisă, carne vie.

II. MATERIALUL

– Chopin, Stăpânul inelelor, McQueen. Ce au acestea în comun, în opinia ta?

Creativitatea, perseverența și autenticitatea sunt trei calități care, cred cu tărie, mă definesc.

– Dacă hainele tale ar scoate un sunet, care ar fi acela?

Cu siguranță, un zgomot metalic, fie o coală de tablă în bătaia vântului, ori zornăitul unor lanțuri, dar pe fundal o vioară care plânge sau un pian care cântă o nocturnă.

– Ai spus că iei personajele clienților ca materie primă. Ce faci cu ce rămâne?

Procesul de UX design pe care îl practic, în care clientul devine părtaș la procesul creativ, implică mai mult decât o simplă comandă pe un site sau într-un atelier pe comandă. Există una sau mai multe întâlniri cu clienții înainte de a plasa o comandă custom, în care, printr-un set de întrebări, ajung să îl cunosc, să îi știu temerile și bucuriile, pasiunile și viziunile asupra lumii și lucrurilor înconjurătoare. Doar așa pot crea cea mai bună variantă a produsului custom pentru el/ea. Ca să vă răspund punctual la întrebare, învăț și asimilez foarte multe de la clienții mei, iar ceea ce rămâne se înmagazinează în subconștient și se trage sertărașul atunci când este nevoie.

III. SISTEMUL

– Moda românească vrea să fie văzută. Dar de cine? Și în ce condiții?

De internațional. Ce înseamnă asta? Publicații, artiști, buyeri, stiliști, proiecte creative în direcția de fashion.

– Upcycling-ul tău cu sacouri: e un act ecologic, estetic sau politic?

Răspunsul corect este: toate trei. Este un proiect de suflet pe care îl fac de 5 ani și care se dezvoltă constant în orice context social, politic sau economic.

- Ce nu se poate face încă în România într-un show de modă? Și de ce nu?

Nu știu dacă nu se poate face ceva în mod concret. Mai degrabă, o situație cu care m-am confruntat foarte des este lipsa de profesionalism a oamenilor. În rest, totul se rezolvă cu bani, atât pe plan local, cât și extern.

IV. VIITORUL

– Ai menționat o colecție cu implicații internaționale. Când spui internațional, ce înseamnă asta de fapt pentru tine: geografie sau altceva?

Înseamnă implicarea unor artiști și colaboratori externi. Pentru ultima colecție am lucrat pe partea de visuals cu un artist din Londra, Edward Heidel și echipa lui, iar pentru muzică am lucrat cu Black Asteroid, un DJ cu un portofoliu impresionant. A fost inginer de sunet pentru Prince și Depeche Mode și a făcut muzică pentru show-urile lui Rick Owens și Raf Simons.

– Dacă brandul Constantine ar dispărea mâine, ce ar lipsi?

O autenticitate bazată pe emoție profundă, care se regăsește în fiecare creație.

Dragoș Constantin poartă hainele pe care le face. Nu ca declarație. Ca necesitate.

Trench-ul roșu din piele din lookul 6 stă pe un umăraș în atelier. Nu l-a purtat niciodată. Probabil nu o să o facă. Unele lucruri se fac ca să existe, nu ca să fie purtate. CONSTANTINE înțelege asta mai bine decât oricine.