În spatele melodiilor care ajung rapid la public stă un artist în continuă căutare. Andia vorbește deschis despre procesul din spatele muzicii sale, despre echilibrul dintre vulnerabilitate și imagine și despre etapa de maturitate prin care trece în acest moment. Filmările create pentru Touch surprind exact acest moment, unul în care stilul, energia și identitatea artistică devin din ce în ce mai clare.

1.Cine este Andia în perioada asta a vieții ei, dincolo de scenă și de tot ce vede publicul?

În perioada asta a vieții mele sunt într-un proces de creștere și de înțelegere mai profundă a cine sunt, dincolo de scenă. Învăț să îmi ascult mai mult intuiția, să îmi respect ritmul și să nu mai trăiesc doar în grabă sau în așteptările altora. Sunt mai atentă la liniștea mea, la oamenii din jurul meu și la lucrurile simple care mă aduc înapoi la mine.

Nu cred că sunt foarte diferită de ceea ce vede publicul, doar că există o parte mai vulnerabilă și mai tăcută, pe care nu o arăt mereu. Sunt o persoană care încă descoperă, care pune întrebări, care trece prin momente de îndoială, dar și prin multă recunoștință.

2.Ce te inspiră cel mai mult când începi să lucrezi la o piesă nouă, o stare, o persoană, un moment?

De obicei mă las condusă de starea pe care mi-o dă piesa în momentul în care o aud. Încerc să nu analizez prea mult la început, ci mai degrabă să simt energia ei și să văd în ce direcție mă duce. De acolo încep să îi dau culoare stilistică și să construiesc emoția.

Procesul e destul de raw pentru mine. Nu îmi place să controlez prea mult lucrurile sau să gândesc excesiv cum ar trebui să sune. Prefer să las intuiția muzicală să domine, pentru că de cele mai multe ori acolo apare ceva autentic.

3.Care este cel mai amuzant sau neașteptat lucru care ți s-a întâmplat pe scenă?

Cred că am pățit cam tot ce se poate întâmpla pe o scenă. De la momente în care nu îmi intra casca la timp, până la situații în care publicul reacționa complet neașteptat și trebuia să improvizez pe loc.

P.S. Mi s-a întâmplat să primesc dedicații pentru a ura la mulți ani cuiva din public.

4.Ce parte din tine ajunge în muzică și ce parte alegi să rămână doar a ta?

O parte foarte sinceră din mine ajunge în muzică, mai ales emoția pe care o trăiesc în momentul în care înregistrez o piesă. Studio-ul e un spațiu foarte intim pentru mine și acolo las multe stări să iasă exact așa cum sunt.

În același timp, există și o parte din viața mea pe care aleg să o păstrez doar pentru mine. Cred că e important ca un artist să împărtășească emoția prin muzică, dar să își protejeze intimitatea și lucrurile care îl țin conectat cu el însuși.

5.Moda este un limbaj. Ce spune stilul tău despre etapa în care te afli acum?

Stilul meu a evoluat destul de natural în ultimii ani. A fost o perioadă în care frizura bob mi-a definit mult imaginea și m-a dus într-o zonă mai cool, mai edgy.

Acum, pe măsură ce mă apropii de 30 de ani și am părul mai lung, simt că mă apropii și de un stil mai „lady like”. În același timp, baza rămâne aceeași fiind cea de artist. Îmi place în continuare să jonglez cu elemente masculine și feminine, pentru că androginitatea a fost mereu o parte din identitatea mea stilistică.

6.Când te vei uita peste acest material peste câțiva ani, ce ai vrea să îți amintească despre etapa în care te afli acum?

Cred că mi-aș dori să îmi amintească de o perioadă în care am început să mă înțeleg mai bine și să am mai multă încredere în cine sunt, atât ca om, cât și ca artist.

Este o etapă în care îmi descopăr tot mai clar stilul, atât muzical, cât și stilistic, și în care învăț să am răbdare cu procesul. Simt că lucrurile devin mai așezate, mai asumate, mai ales din felul în care mă exprim atât prin muzică cât și imagine.

Dacă peste câțiva ani voi citi acest material, mi-ar plăcea să îmi amintească de un moment de creștere, de autenticitate și de curajul de a-mi defini propria identitate artistică.

7.Dacă ar exista un “behind the scenes” al vieții tale, ce crezi că ar surprinde cel mai tare lumea?

Cred că ar surprinde cât de copilăroasă pot fi în spatele scenei. Lumea mă vede destul de concentrată și serioasă când cânt, dar în viața de zi cu zi sunt foarte jucăușă și spontană

Mi s-a spus de multe ori că am o energie luminoasă în relația cu oamenii, dar în același timp sunt și foarte schimbătoare în planurile mele. Pot să spun dimineața că vreau să ies, să fac o mie de lucruri, iar peste câteva ore să decid că cel mai bun plan este să stau acasă, să mă uit la un serial și să nu fac absolut nimic.

Cred că un „behind the scenes” ar arăta, de fapt, un mix între multă energie, râsete și momente în care sunt perfect fericită în pijamale, cu un serial bun.

8.Dacă nu ai fi fost artist, ce crezi că ai fi făcut și cât de diferită ar fi fost viața ta?

Cred că aș fi făcut tot ceva legat de oameni, poate psihologie sau un domeniu în care să lucrez direct cu emoțiile și poveștile lor. Și muzica, până la urmă, tot despre conexiune este. Dar știu sigur că ar fi existat și o latură dedicată animalelor și oamenilor și mi-ar fi plăcut să mă implic mai mult în protejarea lor.

9.Care a fost prima ta reacție când ai văzut conceptul vizual și outfiturile pregătite pentru tine?

Prima mea reacție a fost că sigur o să mă scoată din zona de confort cu noul look. Dar, sincer, exact asta mi-a plăcut. A fost genul de moment în care te uiți în oglindă și spui: „Ok… chiar îmi place!”

Atât de mult, încât cred că mi-am găsit un nou stil pe care o să îl adopt și în viața de zi cu zi și nu glumesc absolut deloc

10. Ai simțit vreodată presiunea de a menține un anumit tip de imagine?

Sincer, nu am simțit presiunea asta din partea oamenilor cu care lucrez. Am avut norocul să fiu înconjurată de oameni care m-au lăsat să cresc natural, fără să îmi impună ce să spun, cum să mă îmbrac sau cum să fiu.

Dacă a existat vreo presiune, cred că mai mult a venit de la mine. La început îți dorești să fii mereu „sharp”, să pari sigur pe tine, dar în realitate ai nevoie și de timp să te descoperi și să te conturezi. Așa că, într-un fel, bătălia a fost mai mult cu mine decât cu imaginea.