Paris, iulie 2025
Cu ultima sa prezentare haute couture, Daniel Roseberry închide un capitol din Schiaparelli pentru a-l rescrie pe următorul. Intitulat "Înapoi în viitor," acea Toamnă/Iarnă 2025 a marcat nu numai un adio la estetica familiară a casei, ci și o viziune îndrăzneață pentru ceea ce urmează.
"Acesta a fost cântecul meu de lebădă pentru vechiul Schiap", a spus Roseberry. "O ultimă îmbrățișare a arhivei, nu pentru a trăi în ea, ci pentru a-mi lua rămas bun."
Spectacolul s-a desfășurat într-o fantezie monocromă de negru, alb și flash-uri de roșu, o îndepărtare deliberată de paleta bogată în culori a creațiilor originale ale Elsei Schiaparelli. Siluetele au fost mai ascuțite, mai îndrăznețe, dar și mai reținute: rochiile tăiate în diagonală au înlocuit corsetul rigid; umerii mulați au sugerat structura fără exagerare. Couture-ul de aici nu a fost despre nostalgie, ci despre evoluție.
O nouă narațiune, înrădăcinată în trecut
Una dintre inspirațiile centrale ale spectacolului a fost fuga din 1940 a Elsei Schiaparelli din Parisul ocupat de naziști la New York. Roseberry a dedicat colecția "unei lumi la limită", făcând ecou atât tensiunii din acea epocă, cât și climatului cultural actual.
"Am vrut să arăt ceva care era recunoscut Schiap, fără a avea nevoie de cârje corsete, broderii grele. Era timpul să redefinim ceea ce reprezintă casa", a explicat Roseberry.
Și a redefinit-o.
Surrealismul întâlnește spațiul cosmic
Motivele suprarealiste semnătură au apărut nu ca relicve, ci ca reinterpretări. Un colier în formă de inimă, realizat din pietre roșii, a pulsat cu lumini LED, evocând atât romantismul, cât și groaza corporală. Un look de matador metalic a evocat imaginea lui David Bowie Ziggy Stardust, în timp ce o pelerină din tul brodată cu Fântâna lui Apollo exploda în arginți cosmici, ca praf de stele prins în țesătură.
Modelele au plutit pe podium purtând pălării în formă de ghiveci de flori răsturnate (o aluzie la Stephen Jones), brățări sculpturale care aminteau de Nancy Cunard și machiaj alb-negru care exagera umbrele și lumina precum o fotografie Man Ray.
Privind înainte
Roseberry a dezvăluit că o restructurare a atelierului Schiaparelli este iminentă. "Dacă vrei să schimbi rezultatele, trebuie să schimbi procesul", a spus el. El vede viitorul casei nu în replicarea trecutului, ci în reconstruirea modului în care couture-ul este imaginat, creat și simțit.
Odată cu închiderea acestei trilogii de arhivă, Schiaparelli se află în pragul unei noi identități: una care onorează suprarealismul, propulsându-l în același timp pe teritoriul erei spațiale. De la flamenco la futurism, acesta nu a fost doar un spectacol, a fost o schimbare.
Iar acum, când cortina se închide asupra Schiaparelli-ului pe care l-am cunoscut odată, toți ochii sunt ațintiți asupra a ceea ce va face Daniel Roseberry în continuare.
