Așa cum reciclăm haine de câțiva ani și e foarte interesant să ai vintage și second hand în vocabular, am ajuns să ne uitam simțul practic undeva departe, prin adâncurile târgurilor de haine.

Mă fascinează într-o oarecare măsură diversitatea oamenilor si cum poti citi un om dupa țoale. Și nu omul, ci viața lui, mediul ce îl consideră al lui si doar al lui. Astfel, am ajuns să resping inadecvarea cu care oamenii tratează varii situații sociale d.p.d.v vestimentar. Pentru ca nu mai există practic, adică gândit, totul e o păpușenie și un modism, pentru că, de ce nu?

Minimalismul se manifesta prin anii ‘90 ca o replică destul de vădită la flamboaianța optzeciului. De atunci, cale lungă. Am aterizat într-o epocă fără vreun sens estetic și fără identitate culturală. Așa că totul rezultă frumos după cinci minute de blender într-o neasumare crasă, într-o agitație transpirată fără niciun rezultat. Așa ne-am pierdut noi simțul practic, de dragul postmodernismului.

Purtăm trei curele (nu se știe sigur de ce) pentru că am văzut într-o revistă sau a facut-o X. Prost.

Publicitate

A-ți crea un personaj care poate purta trei curele cu nonșalanță fără să treacă ca fiind degeaba, înseamnă să te cunoști în primul rând pe tine și același prim rând să ai un raport cultural pentru ceea ce faci, o explicație decentă pentru autoînhămarea în acțiuni ce îți încetinesc viața.

Depășind momentul asumării, ajungem și la explicații pentru structura ‘inadecvare socială’. Este semn de bună creștere să faci un research cât de cât minimal dacă te înfățișezi pe undeva nou.

Următorul punct pe care mi-aș dori să îl ating este raportul haină-om/ om-haină, mai pe scurt. Explicațiile suplimentare decurg în felul următor: nu încorpora în viața ta lucruri cu care nu te identifici, care te depășesc estetic sau pur și simplu sunt incerte, pentru că ajungem la punctul inițial al neasumării. La fel, nu cred că există stereotipuri precum ‘atitudine’ sau ‘omul face haina, haina îl face pe om’; în viziunea mea, există doar conceptul de: bula ta, zona ta, ceea ce te reprezintă, reperele cu care te identifici tu ca om, ființă, individ șamd.

Însumând toate balivernele de mai sus, caută-te, găsește-te în furtuna barocă ce o presupune timpul pe care noi îl numim contemporan.

Publicitate
Publicitate

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Publicitate